luni, 30 martie 2009

Noi

Trecători prin stânci promise
ne oprim în gânduri norii
ascunzându-ne în vise,
ostenind când se nasc zorii.

Călători prin dealuri ninse
ne privim doar când ne trece
alb sorocul. Necuprins e
lăsând aşteptarea rece.

Colindăm fără de veste
prin noian de vremi trecute
oprind doar cu o poveste
ierni prin noi doi abătute.

Un comentariu:

  1. Frumos, tare frumos - pe linga idei, metafore si toata constructia pe care atit de mestesugit ai ridicat-o, m-a prins ritmul - are o cugere aparte, fina - felicitari, Adriana! :)
    O zi minunata iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere