vineri, 20 martie 2009


Tatălui meu
Pe când fruntea albită din prea târziu îngheţa în zăpezile albastre, pe când gene plecate din prea mult aţipeau în gând stingher, efemer priveam oglinzi părăsite, căutându-te.
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)