Cocorii


În mine se destramă lung cocorii
purtând tăcuţi povara lor amară,
căzuţi la ceas de umbră dintr-o vară
ei aţipesc întunecaţi ca zorii.

Din mâna caldă ce suspină plină
de aripi largi întinse peste drum
culeg înfrigurată dor si scrum.

Un strigat doar, încet, se mai anină
trezit de valurile albe ale mării.

În mine se destramă lung cocorii...