Uitare

Ce sentiment ciudat să-ţi crească iarba
Peste eterne file-ale gândirii
Să-nchizi mormântul doar cu mâna dreaptă
Pe stânga să o laşi nemărginirii

Şi ochii-neguraţi să-i pleci pe vară
Lăsând abisul greu să te înghită
Încet să uiţi în casa nefiinţei
Fiinţa ta atât de greu privită.

Ce sentiment ciudat să creşti în soare,
În lună să arunci plaiul gândirii,
Doar astăzi cerul de azur străbate
Icoana frunzei din pământul amăgirii.