Cer şi apă, aer şi colind


În ochii tăi se zbuciumă furtuna,
sunt cer şi apă, aer şi colind,
tu iarnă spune-mi care este struna
năvalnică?

Doar fulgii viscolind
îmi mai aştern în linişte mormântul.

Sunt cer şi apă, aer şi colind.

Închid un zâmbet.
Să răsară vântul
eu să apun din cântec zămislind
un univers absurd în care inorogii
sunt cer şi apă, aer şi colind.