Soarele alb

Luna sfâşiată
aşterne raze
peste umărul viselor,
bulgăre de lut negru
frământat în palma dezgolită,
sămânţa de vis...

Vântul pribeag
îngenuncheat alene în tăcere
numără stelele:

una...două...doi.

Dilatată în cuvinte
primăvara
ademeneşte soarele alb.