miercuri, 4 martie 2009

Eternitate


Ne-am strecurat printre ruinele unei tăceri

de mult apuse

şi am plâns cu lacrimile pietrelor.

Am fugit printre morminte

şi ne-am strigat.

Apoi ne-am adus aminte

că morţii nu aud.

Ne-am privit doar lung

şi am dispărut, unul prin celălalt,

într-un sărut

ca o floare de nufăr.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu