Eternitate
Ne-am strecurat printre ruinele unei tăceri
de mult apuse
şi am plâns cu lacrimile pietrelor.
Am fugit printre morminte
şi ne-am strigat.
Apoi ne-am adus aminte
că morţii nu aud.
Ne-am privit doar lung
şi am dispărut, unul prin celălalt,
într-un sărut
ca o floare de nufăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu