Primavara promisă

Sărutul tau,floare de nufăr prin adieri de vânt,îmi lasă buzele însângerate de clipa ce va fi ninsă zănatic în iarbă albastră.
Sânul meu,copil orfan pe alei pustiite,aşteaptă strigătul frunzei,răstignirea din vis.
Cuvintele mele cad,aripi de fluture în aşternut îngheţat,potrivind secundele
clepsidrei prin care nisipul adulmecă roşu.
Fulgii au disparut undeva,departe,se joacă în casele copiilor ce ştiu să culeagă curcubee dezgolind iarna. Doar ei mai pot colora paşi în asfaltul uscat dintr-o primăvară promisă.