Dimineaţa uitată


M-am trezit grădină părăginită
în copilaria firului de iarbă.

Din frunte îmi curgea izvorul,
în ochi mi se topeau merii,
alături degetele tale împleteau
prima uitare.

M-am trezit amintire fără să înţeleg
cum de am respirat
ţipătul durerii
noului născut.

M-am trezit albastru fără să doresc
iedera galbenă ce-şi întindea paşii
pe zidurile încremenite
dintr-un aşternut solitar.

M-am trezit?
Nu.
Doar am împietrit
în nedorinţa fiinţei
ce se zbate încă în mine.