For the love of God

Cântec de noapte

Departe de mine
străbate delfinul
al apelor cuget,
al apelor cânt,
departe de mine
e doar amintirea
a ceea ce-am vrut,
a ceea ce sunt.

Tu iar mă acoperi
cu blânda povară
a iernii albastre,
cu inima ta,
oceanul mi-e mamă,
copacul mi-e frate,
păleşte-amintirea
şi sunt doar a ta.

Hienele

Hienele au un miros ciudat,
câteodată dulceag,
putregaiul lor îşi strigă existenţa de fiecare dată
în tăcerile ultimului fir de nisip.

Din când în când îşi unduiesc vocea
pentru ca cel ce adună lut
să le zărească cu marginea ochiului
dacă altfel nu le poate privi.

Din când în când fac salturi mortale
între aroma ultimei portocale şi flacăra lumânării
cu singura speranţă în ghearele însetate
de a fi primele la ospăţ.

Hienele au între pământ şi cer
locul lor aparte
şi, Doamne, cât de neîncăpător e acel spaţiu.

Nu le-ai văzut încă?

Din când în când evadează şi atunci
dulcele putregaiului se prinde de noi,
de fiecare dintre noi.