Zbor spre nicăieri


Tăcerea ta rostogoleste-n mare
Cuvânt pictat în străvezii culori,
Bat orologii-n clopote avare
Cărunte ore, peste călători

Ai unor vremi pătrunse de minciuna
Realităţii visului nomad.
Întunecat, eşti aripa,doar una.
Eu sunt a doua aripă ce cad...

În van tot încercăm o regăsire
Pierduţi in letargie, pasageri,
Tu taci. Nisipul cald e amintire,
Rămâne zbor pierdut spre nicăieri...