Pierdut absurd

Îmi adulmec umbra,
rătăcesc zvonul ţigărilor stinse,
ating apa îngheţată a unui târziu geam crăpat,
revărs gânduri trecător întâlnite
în paharul prea plin de cioburi,
închid degete deasupra tuturor
paşilor pierduţi.

Aştept.

Şi,
uite aşa,
plictisit şi penibil,
totul se reduce
la un pierdut absurd :
ieri